<>

Albert Camus

Don't walk behind me; I may not lead. Don't walk in front of me; I may not follow. Just walk beside me and be my friend.

Wednesday, August 15, 2012

Parerea mea - Viking Dead (Tomes of the Dead) de Toby Venables

Părerea mea:
Am văzut în comentariile voastre la Stația Polară că teama mea de a vă plictisi cu poveşti despre zombie este neîntemeiată. Aşa că m-am gândit să vă prezint o carte în care veți găsi toate… clişeele… sună cam urât… tiparele unei povestiri clasice cu zombie. De la filmul Night of the living dead al lui George A. Romero din 1968, până la recentul serial Walking dead al lui Frank Darabont s-a impus mitul morților vii mâncători de carne şi creier de om. Aşa că dacă sunteți doritori de un pic de blood and gore, atunci ați ajuns unde trebuia.

Cartea Viking Dead a lui Toby Venables are toate ingredientele de mai sus şi, aşa ca un bonus, personajele sunt nişte băieți înalți şi lați cât uşa şi cu un temperament pe măsură. Povestea se petrece în epoca de glorie a vikingilor, undeva în nordul Europei. După o luptă crâncenă, Bjolf şi echipajul său se trezesc navigând pe ape stranii învăluite în ceață. Ajungând la mal, ei dau de o fortăreață unde toată lumea rosteşte cu groază cuvinte sumbre despre un castel întunecat ascuns într-un fiord. Despre corăbii negre cu echipaje alcătuite din războinici morți, dar foarte vii totuşi, plini de cruzime şi neîndurători. Cei ce mor în aceste locuri blestemate, nu îşi trăiesc somnul de veci, ci se întorc pentru a se hrăni cu carnea semenilor lor. Intrând fără voia lor în vâltoarea evenimentelor, Bjolf şi băieții săi se trezesc că nu mai pot pleca din abatorul care-i înconjoară şi încep să lupte pentru supraviețuire. Dorind să-şi salveze oamenii, dar şi pe cei din fortăreață, Bjolf trebuie să găsească castelul blestemat, ceea ce presupune lupte crunte prin locuri bântuite, şi să descopere misterul. Alternativa e să devină ei înşişi zombie. 

Vă cam dați seama ce înseamnă o întâlnire (şi nu mă refer la una romantică) între nişte zombie şi vikingi, ținând cont că morții umblători nu sunt dintre cei ce doar bântuie şi omoară ca în Autumn a lui Moody, ci unii care vor să şi guste un pic de cărniță de om. Săbii, topoare se rotesc, căpățâni şi membre zboară, dinți se înfig şi sfâşie. Cam asta este atmosfera…

Acum despre final… aici scriitorul a făcut o chestie la care nu mă aşteptam. Dintr-o carte horror a transformat-o într-una SF. Dacă mai sus v-am mai spus câte ceva, despre final vă las să aflați singuri. Surpriza ar putea fi una plăcută sau nu, depinde de voi. Mie nu mi-a plăcut, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să citiți cartea, poate o să găsiți că este neaşteptat şi interesant. Gusturile nu se discută. Oricum este haioasă din perspectiva unei poveşti de groază.

George

3 comments:

Geo. said...

Draci uscati, vikingi-zombie-mancatori-de-creier!
Stii de ce imi aduce asta aminte? De Piratii din Caraibe, cu toate ca prietenii lui Sparrow nu mancau carne, ci doar deveneau schelete in lumina lunii. Si mda, de Olandez. Logic.
Totusi, ai facut un pas maricel de la Autumn si de la zombalaii pasnici pana la sugatorii astia de creier si fibra. Ar fi interesant sa ii vezi cum dau cu topoarele alea lor si ii crapa capul unuia, apoi sar sa-i suga toti neuronii. [desi sa vezi pe viu e una, si sa iti imaginezi...e alta...yuck, nici nu vreau sa vad postarea de mai jos! =))]
Si totusi...vikingi-zombie...?
Numai coperta ma inspaimanta, insa ma si amuza intr-un fel, la fel cum ai spus si tu!

George said...

Arrgh, shiver my timbers...

Mirela said...

deci e prea tare cartea...must have