<>

Albert Camus

Don't walk behind me; I may not lead. Don't walk in front of me; I may not follow. Just walk beside me and be my friend.

Tuesday, September 18, 2012

Recenzie Aftermath (Autumn #5) de David Moody

Parerea mea:

Încet, încet, am ajuns să temin și volum 5 din seria Autumn a lui David Moody. Greu ar spune unii, dar ce bine ar fi să putem face în viață doar ce ne place.

Aftermath, așa cum se intitulează volumul, ne prezintă ultimul capitol acestei serii distopice în care aproape întreaga populație umană a fost eradicată printr-un virus teribil. Un virus care nu numai că a ucis, dar printr-o mutație stranie a făcut și ca morții să fie (auto)resuscitați, fapt ce le-a permis să ducă o nouă existență damnată sub forma unor creaturi infernale ce nu se puteau opri din a bântui peste tot fără un scop anume, precum niște păpuși mecanice. Doar cursul naturii, adică totala descompunere a corpului cu/sau fără ajutorul condițiilor climaterice... ori întâlnirea cu unii dintre puținii supraviețuitori le-ar fi putut pune capăt mizerabilului lor destin. Cei ce nu au fost afectați s-au trezit într-o lume de coșmar unde orice zgomot poate atrage hoarde întregi de morți vii. O lume îngrozitoare în care totul se reduce la o cursă pentru hrană și adăpost.

Numărul celor ce au rămas în viață crește în acest volum căci autorul dezvăluie aventura altor oameni ce au reușit să se adăpostească într-un castel medieval. Acele ziduri de piatră masivă ce au dăinuit prin veacuri se dovedesc a fi o pavăză de nădejde și în calea mulțimii în plină putrefacție. Un ajutor așteptat vine din partea naturii, căci iarna se instalează cu tot alaiul său de neplăceri. Neplăceri suportabile pentru oameni, dar devastatoare pentru creaturile paralizate de ger, şi care permit măcar în orele dimineții o mobilitate mai ușoară a supraviețuitorilor în căutarea celor necesare. Conviețuirea personajelor din partea a patra şi a celor adăpostiți în castel și traiul între zidurile acestuia va începe să-și pună amprenta nefastă în modul cum indivizii privesc viața pe care o duc sau despre planurile lor privind viitorul. Orgoliile se ciocnesc, dorința de a fi liderul suprem pentru a își pune în practică ideile îi macină pe autointitulații conducători ai celor două grupuri. Iar de aici până la un dezastru total nu mai e decât un pas. Acest pas se va numi Michael și grupul său. Ideea că ar putea trăi într-un loc unde să nu mai ai grija întâlnirii neaşteptate cu un zombie, declanșează infernul. Unii își vor manifesta dorința de a pleca, alții vor fi reticenți, chiar îndărădnici, acestei idei. Uite așa, dușmanul comun va trece pe planul doi şi oamenii vor face ceea ce știu ei mai bine să facă... să se certe. Surprinzător, ajutorul și salvarea va sosi din partea cui nu vă veți aștepta. Nu voi spune nimic, ăsta este secretul cărții, alături de cel ce se află în titlu. Nu-i așa că v-am făcut curioși?

Cartea este splendid scrisă, cu adevărat o încununare a seriei. Trăirile personajelor cât și acțiunile lor sunt descrise într-un stil unic. Volumul de față dovedește pe deplin că Moody este unul dintre scriitorii de vârf ai noului curent în literatura horror. Autorul nu apelează deloc la clișee, modul în care ne prezintă întâmplările este inedit, iar motivul pe care îl găsim în cărțile sale este prezent. Speranța, căci despre ea vorbim, va răsări și aici. Speranța în zorii unei noi umanități. Despre o viață mai ușoară sau cel puțin care să beneficieze de minimele facilități pe care noi nici nu le mai băgăm în seamă nu poate fi vorba. Deci, atenție la titlu! El este cheia cărții.

Despre recomandare nu vă pot spune decât atât: citiți seria! Nu o să fiți dezamăgiți.

18 comments:

Cristina Elena said...

Nu este rea prezentarea cărţii, ba chiar interesantă :) şi incitantă. Castelul medieval m-a dat gata.
Dar, dacă aş citi seria asta, cred că aş avea probleme câteva zile să stau cu lumina stinsă seara.

George said...

Chill, nu este 'blood and gore'. Este o carte neconsumatoare de curent electric.

Cristina Elena said...

:)) Am citit acu ceva vreme o carte de John Saul, vreo câteva zile aprindeam lumina în toată casa după ce adormea Andrei. Cam jenant la vârsta mea :D..
M-am lecuit de cărţile lui J. Saul de atunci.

George said...

Vad ca n-ai incredere in mine. :))

Cristina Elena said...

Am încredere în tine :). Încercam doar să clarific situaţia, în cazul în care ai citit cărţi de J. Saul, să înţelegi ce nu mă interesează să citesc.

George said...

Chiar crezi ca as putea eu sa-ti rascolesc angoasa? =))

Addicted said...

Genul horror chiar nu e genul meu preferat, dar aceasta serie chiar ma atrage. Pare bine scrisa si cum am tot auzit de ea m-a facut curioasa. Asa ca primul volum, atunci cand o sa pun mana pe el, va hotara daca o citesc in continuare sau nu. Dupa parerea mea un horror bun ar trebui sa se axeze mai mult pe partea psihica si felul cum personajele fac sau nu fata situatiilor, decat sa arunce in stanga si-n dreapta cu sange si cu morti. Cartile sangeroase si atat, fara nimic altceva ma lasa rece si cu o stare neplacuta in stomac.

George said...

@Addicted este o carte deosebita.
Cred ca am mai spus ca nu este cliseul hollywoodian devenit clasic.
Chiar si acolo s-au mai schimbat. Vezi ce-am scris eu despre serialul Walking dead.

Scylla said...

Cristina Elena am citit J.Saul dar nu a reusit sa ma faca sa dorm cu lumina aprinsa,asta doar S.KIng a reusit.Mie imi place si genul horror,mai ales daca trateaza probleme morale si mai are si o parte psihologica,m-a cucerit :D.

G frumos!Mi-a placut ce ai scris si cat de curand imi voi achizitiona ceva de Moody.M-ai facut si putin curioasa.Asa o sa ajungem si noi sa citim carti mai putin "diafane" datorita tie :)))

Cristina Elena said...

@Scylla: Nici pe mine nu m-a făcut să dorm cu lumina aprinsă :)), doar să aprind lumina în casă vreo câteva seri la rând :D.
S. King n-am de gând să citesc :). Deşi am genuri preferate de cărţi, încerc şi alte genuri care nu mă reprezintă sau nu mă omor după ele, dar Horror nu-mi place şi evit să citesc.
@Addicted: Dacă citesc un roman horror & psihologic nu mai am nevoie de nici un fel de cofeină :)).

Scylla said...

Nu ai idee ce pierzi cu S.King,te face sa vezi lucrurile in alta perspectiva si sa iti pui niste intrebari la care altfel nici nu te gandeai.Si nu a scris numai horror.

Iar in legatura cu cartile care le citesc am gusturi mai diversificate, atat timp cat ma captiveaza,nici nu conteaza ce gen e.Dar am si eu ca toti genuri preferate :D

George said...

Dar factura la curent v-ati platit-o?
Aveti grija ce carti cititi... =))

Scylla said...

haha trecem pe lumanari daca este nevoie :)))

Cristina Elena said...

Scylla, n-am citit nici o carte de S. King, poate pierd ceva, poate nu .. Am văzut ca pe unele bloguri este "nebunie" la adresa acestui autor şi a romanelor lui. Sincer, până acum, n-am fost curioasă în privinţa autorului... Poate, din cauză că nu duc lipsă de material "de citit"..
Poate o să-i dau o şansă în viitor, never say never! Atât să nu fie horror :).
@George, ceva muzică astăzi? Sau mă laşi pe mine să fac playlist-ul azi :)))?

Cristina Elena said...

Scylla, am dat şi eu peste cărţi care mi-au dat de gândit mai în profunzime, în câteva privinţe. Totuşi, nu tot timpul rezultatul meditaţiei a fost pozitiv, mi-a dat şi cu virgulă..

Scylla said...

Nici eu nu duc lipsa de material de citit,doar ca uneori imi place sa mai incerc ceva nou sa mai ies din tipare.In felul asta am dat de o multime de carti minunate,rezultand cu nopti nedormite,iar la lucru ajungeam in ultima clipa posibila...numai sa am ocazia sa mai citesc un rand :))

CCAM said...

In sfarsit acasa si ce gasesc eu aici e .... o activitate ce imi alunga oboseala... imi place

In ce priveste materialul de citit - e atat de vast incat cu totii gasim ceva care ne place si displace. Eu am (re)descoperit acum vreo 2 ani (ce trece timpul!!!) literatura young adult si sa stiti ca multe carti merita!

Imi place si caut actiunea, plotul inteligent, explicatiile pertinente, scanteile si emotiile, originalitate si umorul... si poate nu-mi vin in minte acum restul =))))

Cristina Elena said...

@Scylla: Şi mie îmi place să diversific, din când în când, câteodată simt nevoia de romance, alteori de fantasy, YA, romane clasice...şi tot aşa :). La mine depinde şi de starea de spirit :). Nopţi nedormite din cauza/datorită citului? I am in too! :)). Vineri m-am bagat în pat la 7 şi nu este prima dată. Iubitul meu soţ îmi spune vampiriţă :D.
@Mona: Într-adevăr, repede se mai scurge timpul :((.