<>

Albert Camus

Don't walk behind me; I may not lead. Don't walk in front of me; I may not follow. Just walk beside me and be my friend.

Wednesday, October 31, 2012

Povestea lui Jack O'Lantern repovestita de GZM

Așa cum se spune omul învață toată viața câte ceva nou. Nefiind un împătimit al sărbătorii de Halloween, nu prea m-a interesat niciodată de unde vine chestia cu dovleacul scobit cu o lumânare înăuntru. Ieri, fiul meu aflând la școală mi-a spus povestea pe care m-am hotărât să v-o împărtășesc și vouă.

 După cum se povestește, cu multe secole în urmă, într-un sătuc din Irlanda trăia un pierde-vară pe nume Jack. Un golan ce înșela și manipula sătenii, un escroc fără pereche. Într-o noapte nefastă, Diavolului îi ajung la urechi vorbe despre faptele sale nelegiuite. Nefiind convins de cele auzite, Diavolul pleacă să-l întâlnească pe faimosul escroc pentru a se convinge dacă toate poveștile sunt adevărate. Ca de obicei și în acea seară, Jack era afumat bine de tot. Cum mergea el pe patru cărări, deodată i-a apărut în față o persoană. Individul ce-l privea c-un zâmbet șugubăț pe figură nu era altul decât Diavolul în persoană. Când Jack și-a dat seama cu cine are de-a face, l-au trecut toate apele și a realizat că i-a sunat ceasul, iar necuratul a sosit să-i ia sufletul păcătos. Totuși, hoț, hoț, da nu era un prost! Așa că i-a cerut Diavolului o ultimă dorință. Diavolul, pesemne că era în toane bune în momentul acela pentru că a zis să-i facă omului pe plac. Dorința nu a fost una prea specială ținând cont de sportul preferat al lui Jack, adică dusul paharului la gură. Plecară amândoi către cea mai apropiată bodegă unde Jack nu se mulțumește doar cu o halbă, ci se pune tare pe băut. 
Poate se gândea că în Iad o să fie cam fierbinte și să aibă și omul lichide, nu? Când în sfârșit se hotărăsc să plece, Jack îi spune Diavolului să plătească. Dracul spune că nu are bani. Jack îi zice atunci să se transforme într-un ban de argint, că tot e Diavolul, ce mare problemă ar fi? Necuratul chiar se pare că era într-una din zilele lui bune sau poate îl amuza mult personajul încât acceptă. Jack cum vede banul, îl înfașcă și-l pune în buzunarul unde avea un crucifix care a blocat transformarea Diavolului înapoi. Isteț, nu? Dracul începe să se roage de Jack să-i dea drumul și, după multe târguieli mai rău ca țațele în piață, reușește să scape după ce-i promite lui Jack să-l mai lase să trăiască încă zece ani și să nu ajungă în Iad.
Când îi vine sorocul, Jack o ia la goană voios spre Rai. Acolo Dumnezeu îi arată lista cu toate tâlhăriile pe care le-a făcut și îi spune s-o șteargă de la poarta Lui. Jack rămâne descumpănit puțin, dar se hotărăște să se ducă în Iad, poate o avea și el un loc unde să-și încălzească oasele bătrâne. Dar Necuratul cum îl vede îi râde în nas și îi trântește ușa în față aruncându-i în bătaie de joc un cărbune aprins. Jack ia cărbunele și-l pune într-un nap scobit. Da, nap pentru că dovleacul este o invenție americană din secolul al XIX-lea, tradițional se foloseau napi. Așa că Jack nefiind primit nicăieri, a rămas să bântuie lumea cu un nap luminos. De unde și denumirea de Jack O’Lantern. Se spune că, în noaptea de Halloween, el luminează calea sufletelor ce nu-și găsesc odihna.
Sper că v-a plăcut interpretarea mea și că v-am "luminat" despre ceea ce înseamnă dovleacul de Halloween.

Happy Halloween!

11 comments:

Nastya Paun said...

cat de frumos si de educativ!!!!

Cristinab said...

frumoasa, comica si interesanta povestea.

Geo. said...

wow, eu chiar nu stiam chestia asta! mai ales faza cu sufletele...
stiam doar ca ies vrajitoarele si alte fantomite etc, la colindat, dar ca Jack O'Lantern le-ar lumina calea.... ei, asta e alta poveste!

apropo, GZM, ar trebui sa te apuci de povesti@

Andreea said...

Interesanta poveste.Chiar nu stiam de ea.Chiar trebuie sa revenim si la povesti.

GZM said...

Ma bucur ca v-a placut interpretarea mea.:)

Cristina Elena said...

Frumos GZM! Habar nu aveam de poveste. Să-i mulţumim şi băiatului vostru, nu?!

CCAM said...

@Cristina Elena - o sa-i transmit! E foarte mandru de contributia lui! Multumim!

Cristina Elena said...

:) Una peste alta, datorită băiatului a postat GZM, nu?
Sincer, eu nu aveam habar, nici nu m-a interesat subiectul cu dovleceii scobiţi.. Dacă tot ne plac sărbătorile de afară cred că ar fi frumos să avem habar de originea şi semnificaţia lor.

GZM said...

@Cristina Elena, asa e. Cat despre unii dintre noi nu stiu nici macar proverbele universal valabile, cred ca intelegi la cine ma refer.

Cristina Elena said...

No comment GZM, cred că înţeleg ce vrei să spui.
Foarte frumos ce aţi făcut astăzi aici!!! Mulţumiri!
Ar fii frumos din partea noastră să apreciem ce faceţi şi să o şi arătăm din când în când, care, cum putem!!!

Cristina said...

Trebuie sa recunosc ca nu eram la curent cu aceasta poveste. Mereu mi-a placut aceasta sarbatoare pentru ca e singura zi in care te poti transforma intr-un personaj pe care il indragesti(asta, daca nu cumva esti actor si ai posibilitatea sa interpretezi anumite pers); dar niciodata nu m-am intrebat de ce dovleacul este o parte inmportanta. Este chiar o parte esentiala a acestei sarbatori mai ales ca, dupa cate inteleg acest dovleac are rolul de a lumina calea celor pierduti.Ne gandim la sufletele pierdute, dar la fel de bine ne putem raporta la copii care se duc din casa in casa si cer dulciuri; acesti dolveci daca sunt amplasati in fata caselor lumineaza calea copiilor si nu se pierd. Este si putin moralizatoare aceasta legenda, deoarece reiese ca fiecare isi primeste pedeapsa mai devreme sau mai tarziu. In viata nu conteaza ca esti capabil sa pacalesti pe oricine, la un moment dat realizezi ca a trisat fata de tine.
Cu toate ca nu este o sarbatoare specific romaneasca ma bucur ca avem si iubitori romani.