<>

<>
.

Albert Camus

Don't walk behind me; I may not lead. Don't walk in front of me; I may not follow. Just walk beside me and be my friend.

Friday, November 9, 2012

Review - Trust by David Moody


Trust

After the excellent series Autumn where the subject was the struggle for survival in a world of zombie apocalypse, this time the writer puts us in front of the another subject, alien invasion who is as dramatic and terrifying as the first.

The difference is made by the approach of the threat faced by people. If the Living Dead survivors were faced with a fait accompli and everything it comes down to a struggle, here we are dealing with a passive attitude and confidence in the celestial visitors. Although there are individuals who are apprehensive about this close encounters third grade (requires contact with the occupants of a space vehicle) as is the hero of this book, most of humanity believes that this is an opportunity not to be missed in our development.

The author presents humanity from a different perspective. The perspective of the unresponsiveness and confidence, that in fact, is not characteristic to us. In us still vibrates the fears and the anxieties of the primitive man. Even if passed tens of thousands of years since man Cro-Magnon come out from caves and with the all culture and civilization that we hold, the first impulse that we have when we meet the unknown is to get a bat. A bat more technologically improved now, but still the violence is our own characteristic however educated we are, but why do not recognize, that maybe, the violence assured us as a species on this planet. The Wild West adage "shoot first and ask after" hand us all. This is the idea which opposes the attitude and behavior of novel characters.

The author’s approach is new and interesting, but can't lead to a happy ending. In the series Autumn the hope was what
carry the survivors  to redemption, here Moody opened the Pandora's box and dust everything. We have nothing left, not even the poor hope. It is a truly dystopian novel with a dramatic end. The story’s hero will ultimately have an outburst of pride to oppose, but nothing can be done only by yourself, but to show that some of us may choose dignity.

Regarding the progress of the case I noticed that many have complained a bit about the heavy construction and the delays of the events. I personally think that the author wanted to highlight in this way the atypical behavior of people. It is not a Hollywood movie and we are not faced with films such as Independence Day or Battleship . There were also complaints about the lack of character development. I do not know why it was necessary when conducting already seemed a little slow. In my opinion, the key character of the book it is actually our personality with its two sides.

Don’t hesitate to read the novel, is worth it! It will raise some issues about who we are and where we are going.

Happy reading!

Romanian:

Trust (Încredere) de David Moody.

După excelenta serie Autumn ce avea ca subiect lupta pentru supraviețuire într-o lume a Apocalipsei zombie, aici scriitorul ne pune în fața unui alt subiect la fel de dramatic și terifiant ca și primul, invazia extraterestră.

Diferența este modul de abordare al amenințării la care sunt supuși oamenii. Dacă în privința morților vii supraviețuitorii erau puși în fața faptului împlinit și totul se reducea la o luptă continuă, aici avem de-a face cu o atitudine pasivă și de încredere (Trust) în vizitatorii celești. Cu toate că există și indivizi care sunt reticenți în privința acestei întâlniri de gradul III (presupune contact cu ocupanții unui vehicul spațial) așa cum este și eroul principal al acestei cărți, majoritatea umanității consideră că este o șansă ce nu trebuie pierdută în dezvoltarea noastră.

Autorul prezintă omenirea dintr-o cu totul altă perspectivă. Aceea a încrederii și a placidității care, de fapt, nu ne este caracteristică. În noi încă mai vibrează spaimele și angoasele omului primitiv. Chiar dacă au trecut câteva zeci de mii de ani de când omul de Cro-magnon a ieșit din peșteri și cu toată cultura și civilizația pe care o avem în spate, primul impuls pe care îl avem în fața necunoscutului este de a pune mâna pe bâtă. O bâtă mai perfecționată tehnologic acum, dar tot violența ne este proprie oricât de cizelați am fi, dar de ce să nu recunoaștem, poate tocmai violența ne-a asigurat locul ca specie pe această planetă. Dictonul din Vestul Sălbatic ”trage și după aceea întreabă” ne mână pe toți. Aceasta este ideea care se opune atitudinii și comportamentului personajelor romanului. 

Abordarea scriitorului este nouă și interesantă, dar nu poate duce la un final fericit. În seria Autumn speranța era cea care purta supraviețuitorii către izbăvire, aici Moody deschide şi șterge de praf cutia Pandorei. Nu ne mai rămâne nimic, nici măcar biata speranță. Este o carte cu adevărat distopică cu un final dramatic. Eroul poveștii va avea în final răbufnirea mândriei de a se opune, dar nimic nu se mai poate face doar de unul singur, decât a arăta că unii dintre noi pot alege demnitatea.

Privitor la desfășurarea acțiunii am observat că mulți s-au plâns de construcția un pic greoaie și de tărăgănarea evenimentelor. Eu cred că autorul a vrut în acest mod să sublinieze comportamentul atipic al oamenilor. Nu este un film hollywoodian și nu ne aflăm în fața unor pelicule precum Ziua Independenței sau Battleship. Au mai fost și critici referitoare la lipsa dezvoltării personajelor. Nu știu de ce era nevoie când deja li s-a părut desfășurarea un pic cam lentă. În opinia mea, de fapt personajul cheie al cărții îl reprezintă tocmai personalitatea noastră cu cele două fețe ale sale.

Nu ezitați să citiți romanul, merită! Vă va ridica unele probleme despre cine suntem și încotro ne îndreptăm.

Lectură plăcută!

2 comments:

Elena G said...

Am citit cateva carti SF avand ca subiect invaziile extraterestre dar in toate rasa umana lupta cu inversunare impotriva invadatorilor.Modul in care este dezvoltat subiectul cartii(dupa cum reiese din recenzie) este total atipic. Imi pare ca aceasta carte ne prezinta modul in care se descurcă/ comporta o persoană obișnuită atunci când lumea pe care o cunoaste sufera modificări/ dispare.

Nastya Paun said...

imi place scriitura lui,am citit furiosii:X